Sinusurile, cunoscute sub denumirea de sinusuri paranazale, sunt în fapt 8 cavităţi la nivelul craniului, 4 în partea dreaptă, 4 în partea stângă, umplute cu aer, căptuşite cu o membrană mucoasă umedă (epiteliu respirator), care filtrează aerul respirat.

Sinusurile paranazale au denumiri diferite, în funcţie de localizarea lor:

• Sinusuri frontale – deasupra ochilor, în osul frontal;
• Sinusuri etmoidale – între nas şi ochi, în osul etmoidal;
• Sinusuri sfenoidale – în spatele sinusurilor etmoidale, în osul sfenoidal;
• Sinusuri maxilare – în oasele maxilare, sub ochi.

Sinusurile maxilare sunt aşadar 2 cavităţi, poziţionate de-o parte şi alta a cavităţii nazale, sub ochi. Cele mai mari dintre sinusurile paranazale.

Rolul sinusurilor nu este încă foarte clar stabilit, posibilele funcţii fiind:

• scăderea greutăţii craniului;
• zone tampon în cazul traumatismelor faciale;
• apărarea imunologică;
• umidificarea şi încălzirea aerului inhalat;
• izolarea structurilor sensibile.

Ce este sinuzita ?

Inflamarea sinusurilor poartă denumirea de sinuzită.

Sinuzita poate afecta oricare dintre sinusurile paranazale, diferenţiindu-se astfel sinuzita frontală, etmoidală anterioară şi posterioară, sfenoidală şi maxilară.

Pot fi afectate şi toate sinusurile, sinuzita generalizată purtând denumirea de pansinuzită.

Nu toate formele de sinuzită apar la fel de frecvent. Sinuzita sfenoidală., de exemplu are o frecvenţă destul de scăzută (sub 3%), însă este generatoare de complicaţii devastatoare: afectarea nervilor cranieni, abcesele cerebrale şi meningită.

Ce este sinuzita maxilară?

Cea mai întâlnită formă de sinuzită este cea maxilară.

Sinuzita maxilară se manifestă printr-o inflamaţie  a sinusurilor maxilare, cauzată de o infecție a acestora.

Grupa de vârstă cu grad maxim de risc este 20-40 de ani, dar poate afecta şi copii şi oameni în vârstă.

Poate afecta unul sau ambele sinusuri maxilare.

Simptome

Sinuzita maxilară acută debutează brusc, prin durere puternică la nivelul maxilarului afectat şi durează maxim 3 săptămâni.

Sinuzita maxilară cronica are simptome mult mai discrete, durerea putând fi complet absentă, de aceea rămâne de multe ori, neobservată şi poate dura peste 3 luni.

Sinuzita maxilară asociată unei răceli este de cele mai multe ori, asimptomatică. Mucoasa sinusului maxilar este afectată cu ocazia fiecărei răceli, dar semnele clinice apar rareori.

Durerea se accentuează în mod specific la aplecare, la ridicarea unei greutăţi, la tuşire, în orice condiţii în care presiunea din sinusurile maxilare este accentuată.

• durere locală la nivelul sinusului afectat, cu iradieri dentare;
• durere la presiune pe peretele sinusal afectat;
• senzaţia de presiune la nivelul feţei;
• înroşirea ochilor;
• febră ridicată, până la 40 şi frisoane;
• scăderea calităţii mirosului şi perceperea unui miros neplăcut.

De ce apare?

Este frecvent întâlnită, putând fi cauzată de mai mulţi factori. În funcţie de factorul cauzator, există sinuzită maxilară:

• Rinogenă (asociată). Cauzată de o răceală.
• Fungică. Cauzată de contaminarea cu o ciupercă. Majoritatea persoanelor inhalează spori de ciuperci în fiecare zi fără a se îmbolnăvi, însă persoanele cu un sistem imunitar slăbit prezintă un risc crescut. Cei mai des întâlniți agenți patogeni implicați în infecția sinusurilor sunt ciupercile Aspergillus și Mucor.
• Odontogenă. Consecinţă a unei infecţii dentare netratate corespunzător sau netratate la timp, produse în zona sinusului maxilar (vizaţi sunt molarul 1, molarul 2, premolarul 2, molarul 3, premolarul 1  şi mai rar, caninul).  
• Alergică. Cauzată de apariţia şi persistenţa unei alergii.

Cel mai des întâlnit tip de sinuzită maxilară este cea odontogenă.

Cauzele de apariţie a acesteia pot fi:

• Ignorarea abceselor, infecţiilor dentare. De obicei, infecţia dentară netratată evoluează dincolo de limitele canalului radicular, distrugând osul din jur şi ajunge să perforeze şi peretele sinusului maxilar, infectându-l şi pe acesta.
• Tratarea necorespunzătoare, incompletă a cariilor dentare, ducând la producerea de infecţii dentare;
• Inserarea incorectă a implanturilor dentare;
• Extracţii dentare necorespunzătoare;
• Infecţii nazale tratate incorect.

Diagnosticare corectă a sinuzitei maxilare

Sinuzita nu este uşor de diagnosticat, în oricare dintre formele ei, putând fi confundată cu alte afecţiuni.

Diagnosticul diferenţial este dificil, iar radiologia dentară intervine în acest caz, pentru a face lumină în cazurile dificile şi pentru a întări siguranţa medicului ORL în cazuri ce par a fi uneori simple.

Astfel, pentru susținerea diagnosticului sunt necesare investigații suplimentare radiologice cum ar fi:

• Examenul radiologic al dinţilor posibil implicaţi, care ar fi putea fi sursa infecţiei;
• Radiografie sinusuri maxilare;
• CBCT maxilară şi sinus maxilar;

Ce se întâmplă dacă nu este tratată la timp?

Sinuzita maxilară, ca şi orice alt tip de sinuzită, odată netratată se poate acutiza, iar apoi croniciza.

Dacă secreţiile stagnante se suprainfectează, apare sinuzita maxilară purulentă. Modificările patologice care apar la nivelul sinusului maxilar depind şi de durata inflamaţiei.

Sinuzita maxilară cronică, dacă nu este tratată la timp, poate fi cauza unor modificări de profunzime la nivelul cavităţii bucale, leziuni sinusale şi a pereţilor osoşi.

Sinuzita simplă, a unui singur sinus, odată netratată va migra spre sinusul corespondent, iar apoi spre alte sinusuri (polisinuzită), ducând la cuprinderea tuturor sinusurilor paranazale (pansinuzită).

Infecţia poate afecta zone adiacente, precum:

• orbitele oculare, determinând abcesul palpebral, flegmonul orbitral;
• oasele plate ale craniului, ducând la apariţia osteomielitei;
• zona endocraniană: meningită, meningo-encefalită, abces cerebral.

Rolul jucat de radiologia dentară, prin examinările radiologice extraorale şi prin intermediul computerului tomograf cu fascicul conic de mare performanţă, este unul crucial, în stabilirea diagnosticului corect.

Numai un diagnostic corect poate înlesni un tratament eficient.

Sinuzita maxilară este o afecţiune ce poate genera alte afecţiuni grave, localizarea ei craniană fiind de-a dreptul periculoasă în cazul în care nu este descoperită la timp şi tratată.

Calitatea înaltă a investigaţiilor radiologice dentare poate determina diagnosticarea facilă a sinuzitei maxilare încă din stadiu incipient, cu minimizarea riscurilor asociate acestei afecţiuni.

De multe ori, această afecţiune este descoperită întâmplător, de către medicul stomatolog, cu ocazia investigaţiilor radiologice necesare tratamentelor stomatologice.

Tocmai de aceea este important ca fiecare radiografie şi fiecare tomografie computerizată pe care o efectuaţi să fie una de calitate, efectuată cu echipamente avansate, moderne, cu minim de radiaţii şi maxim de calitate tehnologică.

YTS – CALITATE DE TOP, PENTRU DIAGNOSTICE RAPIDE ȘI SIGURE